Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Lună: mai 2022

Școala Gimnazială „Petre Mănărcescu”

Şcoala Lipovu se află situată în centrul civic al localităţii Lipovu. Grădiniţa cu program normal este situată la 200 m de şcoală. Structurile şcolare de la Lipovu de Sus sunt situate în centrul localităţii. Comuna Lipovu este situată la 38 km sud de municipiul Craiova şi la 15 km vest de oraşul Segarcea.

Se învecinează la est cu comuna Cerăt, la sud cu comuna Giurgiţa, la vest cu comunele Întorsura şi Radovan, iar la nord cu satul Sălcuţa-Calopăr.

În comuna Lipovu, inaugurarea învăţământului organizat are loc la 1 martie 1883. Erau recenzaţi 151 băieţi, dar în lipsă de spaţiu erau şcolarizaţi doar 60 băieţi.

În anul 1909 absolvea Şcoala Normală un învăţător fiu al satului, Petre Mănărcescu, iar doi ani mai târziu (1911) se inaugurează localul şcolii (în care funcţionează şi astăzi o parte din clasele primare). Învăţătorul Petre Mănărcescu moare eroic în primul război mondial, iar în semn de preţuire pentru jertfa sa şi pentru contribuţia adusă şcolii, aceasta îi poartă astăzi numele.

Muzeul de istorie

Descoperirile arheologice materializate prin topoare din piatră șlefuită și perforată din neolitic, vase de ceramică din neolitic, o cetate de pământ datată din anul 900 î.Hr. și alta dacică, tezaurul numismatic aflat în depozitul Muzeului de istorie al Olteniei, alte mărturii aflate, până în anul 1990, în muzeul local sunt dovezi ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri din vremuri antice.

Mănăstirea Lipovu

Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mănăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mănăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Bailestilor. Apoi, subordonata Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia SF Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mănăstirii Caluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mănăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugăr , Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie ( după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Romanescu (Lipovu Românesc) şi Vladaianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a Mănăstirii Caluiu.

Ultima actualizare: 08:42 | 27.06.2022

Sari la conținut